Metoda stimulativa.

Vorbind de aceasta metoda se impune necesitatea unei calatorii inapoi in timp. Unde a inceput totul? Cum a inceput? Cum a descoperit si cum si-a insusit aceasta metoda de dresaj, Catalin Cornea? Aceste intrebari duc inevitabil catre inceputurile carierei sale ca dresor (vezi articolul „Istoria pe larg”).

Acolo unde se afla toate raspunsurile. Primul caine de rasa cu care a inceput sa dezvolte, sa practice, ideile, parerile personale despre cum ajungi la un nivel optim de comunicare cu cainele. Istoria activitatii sale impune o realitate: am inceput folosind metoda mecanica, adica folosind numai actiunile din zgarda si lesa. Am descoperit ca acest mijloc de legatura cu cainele si acest mod de a transmite cainelui ceea ce i se cere, nu este de ajuns.

A aparut in mod logic, concluzia ca trebuie mai mult de-atat pentru a castiga atentia cainelui si de ce nu, atasamentul si cooperarea acestuia. Asa Catalin Cornea inceput sa foloseasca mancarea ca mijloc de stimulare a atentiei cainelui, bazandu-se pe experientele sale anterioare in care prietenii sai patrupezi de la bloc stateau cu „ochii cat cepele”, atenti si cuminti, asteptand sa se imparta mancarea adusa de-acasa pentru ei.

Cu aceasta ocazie, C.C. a devenit mai atent la multitudinea de reactii pe care cainii le au atunci cand este stimulat instinctul de hrana. Am experimentat diverse miscari bazate pe stimularea cu mancare. Ce am observat? Am observat ca acesti caini, abordati astfel, erau mai veseli, bucurosi, atasati si dornici sa invete noi lucruri pentru a castiga mancarea ca recompensa.

Cum functioneaza?

Trebuie sa precizez ca stimularea cainelui se realizeaza nu numai cu mancare, ci cu orice mijloace prin care se obtine atentia si interesul cainelui in lucru. Asta inseamna folosirea unei mingiute, unui saculet sub forma de aport, o jucarie etc. Orice obiect care pus in miscare, stimuleaza instinctele naturale ale cainelui. De exemplu: mancarea stimuleaza instinctual de hrana; O mingie, un obiect in miscare, trezeste instinctul de vanatoare, de prada al cainelui, asa cum animalul de prada din salbaticie, urmareste si vaneaza victima in miscare.

Daca avem o bucata de mancare in mana si cainele o simte cu ajutorul simtului olfactiv si o ridicam deasupra cainelui, acesta se ridica in doua labe pentru a ajunge la ea. Daca aruncam o mingie, o rostogolim pe sol, putem observa cum cainele isi arata interesul fata de aceasta, alergand sa o prinda.

Descrierea metodei

As incepe prin impartirea metodei stimulative in mai multe etape care in ansamblu formeaza metoda.

Prima etapa

Stimularea. Folosind mancare sau diverse obiecte, trezim interesul cainelui, dezvoltam atentia acestuia catre ceea ce noi avem sa-i oferim. il invatam ca interesul care il are il face sa dobandeasca ceea ce isi doreste si anume recompensa. Parcurgand aceasta etapa in lucru, inbunatatim increderea cainelui in dresorul sau, in stapanul sau. Cu cat cainele este mai increzator, cu atat ne putem baza pe cooperarea lui 100%. Odata ce increderea cainelui este fixata, trecem la urmatoarea etapa.

A 2-a etapa

Consta in formarea exercitiilor cu ajutorul stimulentului. Ma refer aici la dezvoltarea pozitiilor pe care cainele dorim pe viitor sa le execute, folosind miscarea mainii in care este stimulentul. Am putea sa o numim „momire”. Momirea cainelui cu mancare pentru a determina schimbarea pozitiei in care se afla sau in vederea deplasarii. De exemplu: cobor mana in care am mancare catre sol, lasand cainele sa o urmareasca pana ce se intinde in pozitie de culcat. Sau, il las sa miroasa mancarea din mana, apoi indepartez mana de nasul lui si acesta incepe sa se deplaseze catre mana. in aceasta etapa nu se folosesc comenzile din voce. Totul se desfasoara in liniste, pentru ca vocea ii poate distrage atentia de la urmarirea stimulentului. Momentul in care vorbim cu cainele, il incarcam emotional. Nu ati vazut voi ca atunci cand spuneti „cutu, cutu, ce frumusel si simpatic esti!” cainele se ridica, vine dand din coada, te linge pe fata, sare cu labele pe noi, cateodata face un mic pipi? Aceste manifestari sunt asociate cu emotii.

A 3-a etapa

Consta in atasarea sugestiilor verbale, comenzilor. Dupa ce cainele s-a familiarizat cu pozitiile, urmarind mancarea, stabilim comenzile specifice pentru fiecare din pozitiile deja invatate, apoi le atasam acestora. De exemplu: in timp ce ridic mana in care am mancare deasupra capului cainelui pentru al determina sa se aseze, folosesc sugestia verbala „sezi”. Dupa ce s-a asezat, il recompensez.

A 4-a etapa

Introducerea strunirilor din lesa si totodata transferul stimularii. in aceasta etapa se folosesc simultan pentru o puternica asociere intre ele, si comanda verbala si strunirea din lesa si stimulentul mancare. Pentru a crea reflexele pe care le dorim, trebuie sa continuam stimularea cainelui, dar treptat trebuie sa renuntam la prezentarea mancarii sau jucariei. Folosind in paralel strunirile din lesa si miscarile mainii cu mancare, pas cu pas prin repetitii cainele „priveste” strunirea din lesa ca pe ghidarea cu mancare. Asocierea ramane pozitiva in consecinta.

A 5-a etapa

Aceasta etapa este cea in care incepem sa folosim mijloacele de stimulare a cainelui in vederea executarii pozitiilor, pe rand. Spre deosebire de etapa initiala, in care le foloseam simultan, pentru a crea asocierea puternica pozitiva, acum folosim acesti stimuli pe rand. Comanda verbala prima, apoi strunirea din lesa, iar in final, daca cainele a inteles ceea ce dorim si s-a conformat, urmeaza recompensarea. Aceasta etapa are menirea de a testa, printre altele, raspunsurile cainelui, la fiecare din stimulari in parte, dar si de intarire a reflexului. Fiecare stimulare este un „sustinator”. De exemplu: Strunirea din lesa sustine comanda verbala, recompensele ajuta strunirea din lesa sa fie functionala, eficienta si sa pastreze aceeasi asociere pozitiva in timp. Ultima etapa este fixarea reflexelor. Fixarea reflexelor se realizeaza cu ajutorul corectiilor din lesa, apoi imediat dupa executarea exercitiului, cu recompensare. in aceasta etapa recompensarea cu mancare se transforma treptat in recompensare cu, laude verbale, mangaieri, cu multa joaca si entuziasm. Ultima etapa este cea in care urmarim eliminarea corectiilor. Este ultima faza a pregatirii cainelui in care folosim doar comenzile verbale, legam exercitiile deja invatate intre ele si recompensam un intreg lant de exercitii.

Concluzii

In aceasta metoda de dresaj nu trebuie sa lipseasca:

  • stimularea (cu mancare, cu obiecte de aport, etc.)
  • entuziasmul in sedintele de lucru
  • urmarirea fiecarei etape in parte, pas cu pas.
mm

Posted by
Catalin Cornea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *